,, Parintilor mei.."

Demult nu v-am mai scris poeme
Constat de fapt ca niciodata.
Credeam atunci ca-i prea devreme,
Acum gindesc l-avoastra soarta.

Nustiu de ce, da-n vremuri grele,
Cind ceata mi se-asterne-n drum
Eu vreau sa va dedic poeme,
Si-atatea vreau ca sa va spun....

Vreau sa va spun ca o duc bine,
Chiar daca-n inimi e razboi,
Fie pamantul in ruine,
Tot n-am sa ma despart de voi.

Am indurat zapada vieii
Si Doamne, cat o sa mai ninga....
Cind mina nu v-o pot atinge
Privesc la voi ca prin oglinda.

Esti mama-n ochiul meu cel drept
In celalat esti tata, tu.
Prin viata cand pornesc sa merg
Vedeti ce-i bine si ce nu.

Sint mare-acum si mica sint
Si nu sint inca mare om..
Nu pot, n-am cum sa fiu ca voi
Parinti iubiti, cu dor de noi.

Mi-s ochii astazi tot mai grei
Si pleoapa tot mai grea o simt..
Iertari, iertari parintii mei
Prea multe ploi s-au scurs in ei..

va scriu si azi, va scriu si maine
Si inc-atatia ani la rand...
Va scriu cum pot, cand rau cand bine
Caci urc de jos si firav sint.

,, Pentru ei e crucea alba"...

Pentru ei e crucea alba,
Si pamantul mai usor...
Pentru ei, poeti sau mame
Mai rasufla un popor.

Pentru ei mai plinge cerul
astazi cu margaritare.
Dumnezeu le stie versul
Si-l preschimba in fecioare.

Noi, cei tristi, ramasi in urma
Mai duruti si mai bolnavi,
Mai tacuti decat mormantul,
Mai mocnim, loviti de ani...

Ce blestem purtam pe umeri
De ni-i gindu-ndoliat,
Si traim cu despartirea
Si cu plinsul-nencetat.

Doamne, cat mai tine huma?..
Dar si cerul cat mai tine?!
De ni-i tot rapesti intruna,
Si-avem stele mai putine..

Poate-i lumea prea bolnava,
Poate doctori mai putini.
Prea cunoastem cum se moare,
Prea nustim cum sa traim.

Cat mai sunt pe lumea asta,
Dragi poeti si scriitori,
Cat mai plinge lumanarea
Inca mai avem valori.

Pentru ei e crucea alba,
Si pamantul mai usor,
Pentru ei, poeti sau mame
Se mai roaga -acest popor.