Impresii de la TVR!

Fie că au fost experiente bune sau mai putin bune, toate m-au ajutat sa invat…

De fiece dată când trec de cealaltă parte a Prutului, totul capătă o culoare diferită. Adesea auzeam de la bunica în copilărie spunând că: ,,Sunt oameni de la care te încarci cu lumină..”. Pe atunci nu înțelegeam mare lucru din vorbele ei, acum însă deduc esența. Vara aceasta am avut parte de o experiență nemaipomenită, care m-a încărcat cu lumină. A fost o decizie spontană plecarea mea la București. Nu știam sigur unde va avea loc stagiul meu de practică de la sfârșit de an universitar, dar aveam convingerea deplină că nu în Moldova, nu și de această dată. E simplu, mi-am dorit altceva. Bucureștiul mă surprinde plăcut de fiece dată când merg la el în vizită. Nici de data asta, n-a făcut excepție. Ar fi probabil mult prea neânsemnat și lipsit de relevanță să vorbesc acum și să înșir pasaje evocând splendoarea și farmecul pe care îl deține acest oraș. Dar nu despre asta intenționez să vă vorbesc în următoarele rânduri. Tot din copilărie mi se trage și dragostea, interesul meu față de TVR. Serile de sâmbăta petrecute în lumea surprizelor, diminețile începeau cu Telematinal, iar după-amiezile și pâna astăzi le dedic Profesioniștilor. Aveam și păstrez un respect aparte pentru acest post de televiziune. Impresiile mele frumoase, nu s-au trecut, ba dimpotrivă, au căpătat o formă și mai clară, și mai profundă. Și Doamne, ce lume frumoasă!. Am ajuns la București dimineața devreme, când abia se lumina de ziuă. Pe toata durata practicii am fost primită cu multă căldură de o bună prietenă, bucureșteancă, care își are căsuța sa în partea de nord a Bucureștiului, în apropiere de sediul Central TVR. Au fost aproape zece zile de practică, pe care cei de la televiziune au încercat să le dea substanță de veșnicie. Și cel mai mult a străduit asupra, Dan Obadă, coordonatorul practicii noastre. Fiece dimineață, fiece zi, avea ceva diferit, aveam un program diferit. Ziua la TVR începea de la ora 7.00. Și începea cum e și firesc cu îndrăgitul Telematinal cu Malvina. Pentru prima oară, am avut ocazia și chiar norocul să văd cum funcționează totul din interior. Trebuia să fim în același timp și critici, și telespectatori, dar și Jurnaliști. Și da, le-am încercat pe toate. Ore de dicție încât când mă întorceam acasă, toată seara sau eram mută sau vorbeam într-o limbă păsărească neânțeleasă de nimeni. Am cunoscut lucrul jurnaliștilor de pe teren. Ce-i drept, probabil că eram încă prea verzi să facem noi știrile și din acest motiv, ne-am oprit la etapa cu urmăritul și evident, cu analizatul. Nu mi-am imaginat vreodată că TVR-ul de la televizorul meu, în realitate poate avea asemenea proporții! Un uriaș cu vre-o șapte departamente.( TVR Național, TVR Internațional, TVR Cultural ș.m). M-am integrat de la bun început perfect și armonios în echipă. Am fost singura din Republica Moldova, iar restul colegilor mei, din diferite regiuni ale României, dar majoritatea din ei erau timișoreni. Probabil că firea mea sociabilă și deschisă în fața oamenilor frumoși, a făcut așa încât să nu mă simt o străină printre ei, dar să mă simt o parte componentă și indispensabilă a unui întreg mecanism care chiar a funcționat. Ziua la TVR continua cu o mulțime de exerciții practice( citirea de pe prompter, realizarea propriilor buletine de știri, lucrul cu camera de filmat,analiza materialelor jurnalistice de televiziune etc..). Critica era una obiectivă și cel mai important, constructivă. La final, am trecut și de cealaltă parte a baricadei, cea a intervievatului, cât de bizar n-ar părea și am oferit interviu unui corespondent de la TVR Cultural, în care i-am vorbit despre mine și mai mult despre scopurile și activitățile mele din cadrul televiziunii. Seara, m-am urmărit la știrile culturale.Emoții și încă odata fericită că am ales anume acest traseu în viață. Da, pot spune că am gustat și eu din pâinea jurnalismului de peste Prut. Și da, mi s-a părut mai dulce, mai mare și mai coaptă.