Unde-ai îngropat poezia?
În vis poetu-l mai ascult
Mă doare dorul, reveria...
Ce vers, când lumea asta scurge-n mine
Furtuni, tornade și nevoi..
Ce vieți surpate și ce destine,
Nu mai e loc de pace între noi!
Apasă peste mine cerul,
Al lumânării foc e mult prea stins..
De Păunescu dor, dor de Vieru
Îi strig și-n noapte și nu mai dorm de plâns.
Pământul meu rotund și verde,
Nu-ți mai văd ochii de izvoare plini.
Cu vata urmelor murdare,
Te-au sufocat și te-au legat de mâini!.
.jpg)
.jpg)