,,Poezia Pamantului meu"

Pamant de vata, cu fețe de lut

Unde-ai îngropat poezia?

În vis poetu-l mai ascult

Mă doare dorul, reveria...

Ce vers, când lumea asta scurge-n mine

Furtuni, tornade și nevoi..

Ce vieți surpate și ce destine,

Nu mai e loc de pace între noi!

Apasă peste mine cerul,

Al lumânării foc e mult prea stins..

De Păunescu dor, dor de Vieru

Îi strig și-n noapte și nu mai dorm de plâns.

Pământul meu rotund și verde,

Nu-ți mai văd ochii de izvoare plini.

Cu vata urmelor murdare,

Te-au sufocat și te-au legat de mâini!.