,,Urme pe zapada"

Numai iarna ne știe pașii.

Măsoară trecerea lor pe albia vieții noastre.

Și dacă va fi să plouă,

Vor rămâne înghețate și de-a pururi în memorie depozitate.

                                       

O aștept, de fiecare dată o aștept

Așa cum noaptea este așteptată de lună

Așa cum pasărea de cuib

Așa cum voi mă așteptați acasă.

Odinioară, iarna îmi spunea povești

Bunica era ambasadorul lor în lumea copilăriei mele.

Am crescut. A îmbătrânit și ea

Și, Doamne, ce mult mai seamănă cu Iarna.

Sunt doar eu, iarna și ceasul de pe masă.

Oftează fără întrerupere

Deși nu i-a fost dat să cunoască sentimentele,

Atâția ani, și povești și urme au trecut peste el…

A îmbătrânit.

Mai trece un an, tic-tac, tic-tac.

Număr pașii, dar mai întâi, cuvintele din care am țesut încă un an

Căci de va fi să plouă pe albia vieții noastre,

Cuvintele ne vor măsura pe noi.

Irina Staver. 30 decembrie 2012, ora 11:50 minute.