Poeziile mele...

duminică, 30 decembrie 2012

,,Urme pe zapada"


Numai iarna ne știe pașii.
Măsoară trecerea lor pe albia vieții noastre.
Și dacă va fi să plouă,
Vor rămâne înghețate și de-a pururi în memorie depozitate.
                                       
O aștept, de fiecare dată o aștept
Așa cum noaptea este așteptată de lună
Așa cum pasărea de cuib
Așa cum voi mă așteptați acasă.

Odinioară, iarna îmi spunea povești
Bunica era ambasadorul lor în lumea copilăriei mele.
Am crescut. A îmbătrânit și ea
Și, Doamne, ce mult mai seamănă cu Iarna.

Sunt doar eu, iarna și ceasul de pe masă.
Oftează fără întrerupere
Deși nu i-a fost dat să cunoască sentimentele,
Atâția ani, și povești și urme au trecut peste el…
A îmbătrânit.



Mai trece un an, tic-tac, tic-tac.
Număr pașii, dar mai întâi, cuvintele din care am țesut încă un an
Căci de va fi să plouă pe albia vieții noastre,
Cuvintele ne vor măsura pe noi.

Irina Staver. 30 decembrie 2012, ora 11:50 minute.

luni, 24 decembrie 2012

,,Lume Bolnava"



Mi-I lumea tot mai bolnavă
Și nu-i găsesc leacul la farmacii.
Cică medicamentele se dau numai cu receta,
Cine să i-o mai scrie?!...
Boala unora li se citește pe frunți,
La ceilalți zace într-un adânc întunecos.
Spitalele azi s-au închis.
E frig și boală și mormânt.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

,,FASHION EXPO 2012"


De la o varsta frageda ma vedeam model. Am ajuns sa descopar la modul serios cum este, in cadrul saptamanii modei la Moldexpo, ..Fashion Expo 2012". Aceasta iie, marca Maria Cristea are sanse sa intre in istoria modei, cel putin de la noi, prezentand-o cu mandrie deja a dou-a oara si se pare ca nu e ultima, surprizele se tin lant;).

luni, 30 ianuarie 2012

,,Poezia Pamantului meu"

Pamant de vata, cu fețe de lut
Unde-ai îngropat poezia?
În vis poetu-l mai ascult
Mă doare dorul, reveria...

Ce vers, când lumea asta scurge-n mine
Furtuni, tornade și nevoi..
Ce vieți surpate și ce destine,
Nu mai e loc de pace între noi!

Apasă peste mine cerul,
Al lumânării foc e mult prea stins..
De Păunescu dor, dor de Vieru
Îi strig și-n noapte și nu mai dorm de plâns.

Pământul meu rotund și verde,
Nu-ți mai văd ochii de izvoare plini.
Cu vata urmelor murdare,
Te-au sufocat și te-au legat de mâini!.