M-am
luat de mînă cu Dumnezeu.
Și am
jucat în ceruri, alături de îngeri.
Mi-am
revăzut tăcuți buneii mei
Ce nu
mai știu acum de plîngeri.
Mă
rog în vers și lacrima-mi sfințește ochiul
Doamne,
ce bine că mai știm a plânge!
Că
doar așa îndepărtăm durerea
Și
veninul greu din sînge.
Dă-mi
Doamne mie rugăciunea
Așa
cum Pământului ploaie dai
Cu
bunătate unge-mi crăpătura
Să
nu-mi mai sîngereze inima ani și ani.
Și-am
jucat în ceruri, alături de Dumnezeu.
Și
îngerii cîntau pe versurile Lui.
Era
atâta lumină, ca-n prima zi pe Pământ
Și-atâta
speranță, ca primăvara-n ochii copilului.
Irina Staver. Poezie in tacere din 21 ianuarie, 2013. 24.30 min.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu