Verdele a împânzit
cîmpia.
De-acum poți
alerga în voie, copile.
Prinde-ți
speranțele de aripa unui cocor
Și simte-n piept
frăgezimea acestei zile.
Pe urmele tale
moi, vor umbla copiii tăi,
Și verdele în ei
va renaște din pământ
Icoana primăverii
va veghea peste ei,
Cu lumina
credinței și-al sacrului veșmânt.
În verde crud își îmbracă trupul primăvara
Așa cum în alb
mireasa-n ziua nunții,
Și cerul îi
aduce binecuvântarea
Și-n semn de
cununie, cuminte plânge lumânarea.
Eu cred că primăvara
crește odată cu noi
Și chiar de
pleacă uneori,
Se-ntoarce odată
cu speranțele noastre,
În stoluri albe,
pe aripi de cocori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu