Poeziile mele...

duminică, 9 octombrie 2011

Interviu cu mester popular(Sendrea Margareta, s. Scoreni).

INTERVIU CU D-NA MARGARETA ȘENDREA (MEȘTER POPULAR)

Creat de Scoreni. Postat în Meșteri populari

Scoreni- un sat încărcat de obicee, tradiții, dar mai ales de oameni harnici, care se dedică cu patimă și dăruire pasiunilor, îndeletnicirilor și muncii lor, devenite destine.

Pentru a ne minuna de munca și creația populară a băștinașilor, am mers acasă la d-na Margareta Șendrea, cunoscută și apreciată de către localnici pentru deosebita măiestrie în arta broderiei și țesutului manual. Pentru a o cunoaște mai bine, vă propunem un interviu cu d-na Margareta- femeia care de-a lungul anilor și-a transfigurat pasiunea într-un mod de a dăinui, într-un destin uman.

1. Pentru început, v-aș ruga să ne realizați o scurtă caracterizare a satului Scoreni, din propria perspectivă, cum vi se par locuitorii acestui sat, cum i-ați defini dvs.?

Deși nu mă pot considera o săteancă din talpă, pentru că nu m-am născut în acest sat, în toți acești ani( peste 40), cât am locuit aici, am avut ocazia și fericirea să cunosc și să descopăr scorenenii ca pe niște oameni foarte primitori, calzi și iubitori de tradiție.

2. De unde această dragoste pentru broderie și țesut?

Din fragedă copilărie am îndrăgit această artă. S-a transmis din generație în generație, din mamă în fiică. Pe cînd aveam 6-7 ani, mi-o amintesc pe mama brodând. Eram curioasă să încerc și eu și atunci țin minte cum mama mi-a întins ac, ață și pînză și mi-a dat și mie de lucru.( rîde). Am încercat, mi-a reușit, mi-a plăcut și așa am început să îndrăgesc și să continui acest meșteșug.


3. Sunteți cunoscută în sat și nu numai și grație muzeului de artă populară de la dvs. de acasă. Cum s-a născut această ideie de fapt, a transformării casei într-un muzeu?

Această ideie a apărut cu cîțiva ani în urmă. De fapt, nu a fost ceva planificat, ci mai mult întâmplător. Sunt foarte multe lucrări, broderii, porturi naționale, care îmi aparțin mie, mamei mele, bunicii și chiar străbunicii, lucrări foarte dragi sufletului meu. Evident că toate acestea ocupă mult spațiu. Pînă acum le țineam pe toate expuse într-o singură cameră. Acum însă, deoarece nu îmi mai ajungea spațiu pentru ele, am hotărât să mă extind, și iată că anul acesta, am mai jertfit o cameră muzeului nostru( rîde). Sunt bucuroasă, pentru că astfel, lumea care mă vizitează, poate să admire și să acorde mai multă atenție fiecărei lucrări în parte.

4. Ziceați mai sus că este un meșteșug care s-a transmis din generație în generație, din mamă în fiică. Știu că aveți o fiică. Ea, la rîndul ei a îndrăgit acest meșteșug, sau are alte ocupații, preferințe?

Da, fiica mea Viorica, a îndrăgit și ea de mică acest meșteșug. O bună partedin lucrările muzeului nostru, îi aparțin. Prin urmare, mă bucur că nu sunt singură pe acest drum artistic și că sunt susținută de către fiică. Astfel, meșteșugul nostru continuă să existe și să dăinuie în timp.

5. Participați cu lucrările dvs. la expoziții, concursuri?

Da, desigur. De foarte multă vreme particip cu lucrările mele la Festivalul Național ,,Eminesciana”, în cadrul concursului de expoziție populară, de unde mă întorc de fiece dată cu locuri de frunte. Înafară de aceasta, în ultimii ani, mai multe posturi de televiziune și radio din țară au difuzat materiale, reportaje despre expoziția muzeului meu, foarte multă lume nu numai din sat și nu numai din țară vin să-mi vadă lucrările. Desigur că acest lucru mă bucură enorm și mă motivează să continui să creez mai departe și să bucur ochii și sufletele oamenilor.

6. Cu ce alte pasiuni, ocupații vă mai îndeletniciți în timpul liber?

Dedic foarte mult timp primei mele pasiuni (râde), și de aceea nu prea îmi rămâne timp liber și pentru altceva. Cu toate acestea, îmi place să citesc, să petrec timp cu nepoțelul meu, Adrian, să ascult radioul și să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în țară și în societatea din care fac parte.

Viva USM!

,, Decorată cu ordinul Republicii la cea de-a 65-a aniversare” (Ştire)

La 1 Octombrie, Universitatea de Stat din Moldova a sărbătorit 65 de ani de la fondare.

Cu ocazia aniversării, preşedintele interimar, Marian Lupu, a conferit Universităţii ,,Ordinul Republicii” ,,pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţămîntului universitar şi în promovarea reformelor în domeniu, pentru contribuţie substanţială în pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi pentru activitate metodico-ştiinţifică prodigioasă.”

,, Am hotărît să conferim această distincţie Universităţii de Stat din Moldova,fiind convinşi şi siguri de calitatea superioară a studiilor şi de pregătirea temeinică a viitorilor specialişti în domeniu. USM este instituţia care forjează inteligenţă, excelenţă, fiindcă în cadrul ei se formează nu doar specialişti, ci adevăraţi reprezentanţi ai intelectualităţii, ai elitei fără de care ţara noastră nu ar avea şansă de propăşire, progres şi izbândă”, a menţionat preşedintele interimar, Marian Lupu.

Deasemenea, în cadrul festivităţii, înalţi demnitari de Stat, oaspeţi de la Universităţile din străinătate, foşti absolvenţi, au ţinut să felicite întreg colectivul profesoral şi studenţii cu această dată marcantă. În acest context, 65 de profesori şi cadre auxiliare de la USM au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a Ministerului Educaţiei – Diploma de Onoare.

USM este o instituţie serioasă, cu tradiţii, cu multă principialitate, care dispune de o mare deschidere pentru tot ce este nou, este o instituţie cu multă responsabilitate şi cu oameni de calitate. Doresc USM-iştilor sănătate, rezistenţă faţă de stres şi mult spirit inovator”, a declarat ministrul Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi.

Actualii studenţi, masteranzi ai Universităţii, prezenţi la aniversare, spun că nu regretă că au ales să-şi facă studiile anume la Universitatea de Stat din Moldova, aceasta fiind singura instituţie acreditată din ţară şi prima care a fost decorată cu ordinul Republicii.

,, Sunt satisfăcută de calitatea studiilor de la USM, cel puţin în domeniul pe care mi l-am ales. M-am bucurat să aud că diploma obţinută, va fi recunoscută nu doar în ţară, dar şi peste hotarele ei. Cu prilejul aniversării vreau să doresc universităţii de Stat din Moldova realizări,studenţi buni şi progres continuu”, a menţionat Doina Marinescu, studentă în anul 3 la psihologie.

Universitatea de Stat din Moldova a fost fondată în anul 1946. De atunci, USM a pregătit peste 110 mii de specialişti pentru diferite domenii. În prezent, aici îşi fac studiile peste 20 de mii de studenţi.

vineri, 12 noiembrie 2010

,, Parintilor mei.."

Demult nu v-am mai scris poeme
Constat de fapt ca niciodata.
Credeam atunci ca-i prea devreme,
Acum gindesc l-avoastra soarta.

Nustiu de ce, da-n vremuri grele,
Cind ceata mi se-asterne-n drum
Eu vreau sa va dedic poeme,
Si-atatea vreau ca sa va spun....

Vreau sa va spun ca o duc bine,
Chiar daca-n inimi e razboi,
Fie pamantul in ruine,
Tot n-am sa ma despart de voi.

Am indurat zapada vieii
Si Doamne, cat o sa mai ninga....
Cind mina nu v-o pot atinge
Privesc la voi ca prin oglinda.

Esti mama-n ochiul meu cel drept
In celalat esti tata, tu.
Prin viata cand pornesc sa merg
Vedeti ce-i bine si ce nu.

Sint mare-acum si mica sint
Si nu sint inca mare om..
Nu pot, n-am cum sa fiu ca voi
Parinti iubiti, cu dor de noi.

Mi-s ochii astazi tot mai grei
Si pleoapa tot mai grea o simt..
Iertari, iertari parintii mei
Prea multe ploi s-au scurs in ei..

va scriu si azi, va scriu si maine
Si inc-atatia ani la rand...
Va scriu cum pot, cand rau cand bine
Caci urc de jos si firav sint.

duminică, 7 noiembrie 2010

,, Pentru ei e crucea alba"...

Pentru ei e crucea alba,
Si pamantul mai usor...
Pentru ei, poeti sau mame
Mai rasufla un popor.

Pentru ei mai plinge cerul
astazi cu margaritare.
Dumnezeu le stie versul
Si-l preschimba in fecioare.

Noi, cei tristi, ramasi in urma
Mai duruti si mai bolnavi,
Mai tacuti decat mormantul,
Mai mocnim, loviti de ani...

Ce blestem purtam pe umeri
De ni-i gindu-ndoliat,
Si traim cu despartirea
Si cu plinsul-nencetat.

Doamne, cat mai tine huma?..
Dar si cerul cat mai tine?!
De ni-i tot rapesti intruna,
Si-avem stele mai putine..

Poate-i lumea prea bolnava,
Poate doctori mai putini.
Prea cunoastem cum se moare,
Prea nustim cum sa traim.

Cat mai sunt pe lumea asta,
Dragi poeti si scriitori,
Cat mai plinge lumanarea
Inca mai avem valori.

Pentru ei e crucea alba,
Si pamantul mai usor,
Pentru ei, poeti sau mame
Se mai roaga -acest popor.

miercuri, 6 octombrie 2010

Celui ce imprastie lumina...

Prima zi de scoala, primul si neobositul sunet de clopotel, primul ,,Mama" scris cu litere de poveste... Toate mi-au fost pecetluite pe pagina vietii si luminos binecuvantate de ea, prima mea invatatoare. De atunci si pana acum, timpul a plouat si a nins cu ani de negura si ceata peste noi... Dar figura ei, incarcata de lumina, pe care adesea o confund cu cea a mamei, a ramas aceeasi, neatinsa si nepatrunsa de nicio putere or vraja a timpului...
Cred ca de atunci, inca din frageda copilarie, prima intalnire cu scoala si prima frunza aurita, desprinsa de pe ram, ne-am obisnuit sa le asemuim invatatorului, regasind in inima lui, linistea si bogatia toamnei...
Poate de aceea, anume toammna cautam a ne intoarce la el pentru a-i slavi numele si pentru a lasa sa-i vorbeasca inima...
E toamna si ma intorc si eu la invatatorul meu, il caut, desi stiu ca nu e departe, e deajuns sa privesc in suflet si sa-l descopar. Astazi, sunt fericita ca pot sa-i impartas dragostea, multumirea, consideratiunea.
Ziceam adesea si-mi place sa zic, as zice-o la infinit ca, invatorii sunt oamenii cu lumina scrisa pe fata, caci lumina lor nu se ascunde undeva in adancuri, dar e sortita parca sa straluceasca asemeni astrelor in miez de noapte, pe chipuri senine.
Dascalii mei de azi si dintotdeauna, aparati, dar nu incovoiati de greutatile vietii, au fost, sunt si vor ramane pentru o vecie, cei ce imprastie lumina in drumul meu anevoios, dar tot tot atat de frumos, calauzindu-mi pasii spre marele titlu de ,,Om".
Pentru toate acestea, dar mai ales pentru cea din urma truda, Va multumesc!.

luni, 4 octombrie 2010

Drama Poetica...

Intre limite extreme,
Intre false ridicari
Intre scheme fara teme de urcus fara urcari
Va mai naste oare Genii acest petec de pamant?
Daca da, nu Eminescu va mai plange in mormant
De-ale sale lacrimi toate s-a stirbit un musuroi
Or pamantul asta rece nu mai stie noi valori???
Sinucisa este lumea de a ei zadarnicie
Ieri sau azi, or poate maine va porni vre-o amagire...
Doar pornirile-s desarte si se-nneaca Universul
Si de-a ei mare prostie, lumea nu-si mai stie mersul
Si atunci ramane cerul
Cu aceeasi intrebare:
Vei mai naste oare genii musuroi ucis de jale?
Daca da, de ce sa nasca un copil fara suflare
Un copil ce scrie versuri
Si-i strivit precum furnica intr-o gloata de picioare.
Intre limite extreme, intre false ridicari
Ce copil sa scrie versuri in tragism si in batai?...