Irina Staver: “Jurnalismul e disciplină, armată pentru o întreagă echipă”
Irina Staver este o tânără speranță a jurnalismului din Republica Moldova. A prezentat emisiunea matinală “Bună Dimineața” de la Moldova 1, iar acum prezintă ,,Liber în Gândire” la Radio Moldova Tineret. În 2010 a fost prezentatoare a emisiunii “Satul în Obiectiv” la Radio Vocea Basarabiei. Ambițioasă și perseverentă, Irina îmbină munca cu studiile. În prezent este masterandă în Managementul Instituției Media, la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Una din emisiunile de peste Prut pe care a admirat-o a fost a lui Cătălin Ștefănescu, care ia “Garantat 100%” și a convins-o că va deveni jurnalistă.
-Cum arată copilăria Irinei Staver?
-Copilăria? Copilăria este și acum cu mine. Ea nu mă va lăsa să îmbătrânesc vreodată. Pe copilărie am cunoscut-o în satul Scoreni, r-ul Strășeni, acolo îmi este și casa părintească. O copilărie cu poveștile bunicii, cu jocuri aievea ( nu la calculator), cu prieteni puțini, dar fideli. Irina a fost un copil cuminte, timid chiar și spre nefericirea părinților, dar spre bucuria mea, foarte încăpățânată. De ce spre bucuria mea, pentru că tocmai încăpățânarea a cântărit cel mai mult în devenirea mea jurnalistică.
-De unde vine pasiunea pentru jurnalism?
-Nu am și nu am avut vreodată rude sau părinți jurnaliști. În schimb, am avut trei mentori: Andreea Marin Bănica, Cosmin Cernat și Cătălin Ștefănescu. Astfel, ,,Surprizele” și ,,Ploaia de Stele”, au ,,Garantat 100 %” faptul că eu voi ajunge jurnalistă.
-Ce te-a motivat să studiezi la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării?
-Se spune și eu cred în aceste cuvinte precum că:,, Îi asculți pe toți, dar cele mai importante decizii în viață le iei în singurătate”. Ai mei își doreau să fac o carieră în Drept sau Medicină și eu i-am ascultat. Dar, în ultimă instanță, decizia am luat-o tot în singurătate. Am ales să fac Jurnalism la USM și sunt mândră de alegerea făcută. La fel și părinții mei. Și mă conving tot mai mult de acest lucru, odată cu trecerea timpului. Un lucru grozav!
-Cum a fost la “Bună dimineața”?-Am făcut și armată, dacă vreți, la Bună Dimineața. Nu m-aș fi crezut în stare vreodată de așa ceva. Dar nimic nu este întâmplător în viață. Eu cred că în Jurnalism, în special în cel de televiziune, emisiunile gen ,,Bună Dimineața”, emisiunile matinale reprezintă armata pentru întreaga echipă și mai ales pentru prezentator. Bună Dimineața m-a disciplinat considerabil, pentru că timp de aproape 2 ani, mi-am făcut regim fix: trezirea la 4 dimineața, mersul spre televiziune în timp ce tot orașul doarme, dressing și make-up în timp record și în studiou, locul magic în care va fi show și emisiune bună numai dacă vei ști tu cum să o faci. Uneori o făceam bună, alteori foarte bună și mai puțin bună. A fost o experiență de care sunt mândră, au fost oameni care deopotrivă mi-au dat aripi și care mi le-au tăiat, dar întotdeauna am avut speranță, încredere și dorință. Dorința de a reveni în televiziune.
-Acum ești la radio. Ce ne poți spune despre această experiență?
-De mai multe ori, m-am convins că este benefic să spui da provocărilor în viață. Lansarea unui nou post de radio unde să fiu și eu unul dintre promotori, fondatori, a fost și rămâne a fi o mare provocare pentru mine. Am apucat să fac și puțin management, fiind angajată inițial pe post de redactor-coordonator de proiecte la Radio Moldova Tineret-primul post de radio pentru tineri din țară, ceea ce mi-a plăcut și drept dovadă am decis să fac și masterat în Managementul Instituției Media. Cu toate acestea, nu am renunțat la dragostea mea pentru prezentarea emisiunilor în direct și acum prezint emisiunea ,,Liber in Gândire” de luni până vineri de la 12:00-15:00.
În cazul meu, radioul a jucat un rol esențial în formarea mea ca și jurnalistă, deoarece am început cu radioul chiar din primul an de facultate, am trecut prin școala primelor știri, reportaje, interviuri radio, a primelor emisii în direct. Ar mai fi ceva, vocea trecută prin radio, e vocea căutată, dorită, recunoscută.
-Ce părere ai despre presa actuală din Moldova?
-Din nefericire, rămân cu aceeași părere, că una dintre cele mai grave probleme ale presei rămâne a fi încălcarea principiilor deontologiei profesionale. Lipsa legislaţiei care să reglementeze activitatea bloggerilor și numărul prea mic al investigaţiilor jurnalistice.
-Tinerii jurnaliști se angajează mai greu în presă. Tu cum comentezi?
-Nu cred că este mai greu pentru tinerii jurnaliști să se angajeze în presă, decât în radio sau TV. Este, în definitiv un exercițiu de voință și libertate individuală de a alege direcția dorită în jurnalism. În cazul meu, au fost alte exerciții, cele de radio și televiziune, manifestam interes față de ziaristică în anii de liceu și în primul an de facultate. Deși, cu certitudine afirm și confirm că numai un ziarist bun este și un jurnalist bun.
-Ce ai învățat din instruirile Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova?
-Nu de puține ori m-am întrebat: Ce-l face pe Dumnezeu să-mi tot trimită în cale atâta lume bună, frumoasă, tot atât sau și mai frumoasă decât în cărțile lui Dan Puric. Și-mi răspund, probabil că nimic în viață nu e întâmplător. Oamenii pe care i-am întâlnit la Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova(CTJM), sunt exact așa, frumoși. Din toate experiențele înveți să cunoști oamenii, iată și cel mai valoros și important lucru după mine, apoi înveți și celelalte lucruri. De la trainingurile oferite de CTJM, am învățat cum se scrie un articol de investigație despre violența în familie și traficul de ființe umane. Ar părea simplu, dar încearcă și vezi.
-3 lucruri pe care nu le știe lumea despre tine!-Eu mă conduc după principiul: ,,O lume într-un om și nu un om într-o lume”. Să nu mă înțelegi greșit, părerile lor contează, dar e
și asta o artă, cea de a ști să le mai și discerni, altfel ar putea ,,atenta” serios la nimicirea lumii tale interioare. De unde să știu eu ce știu și ce nu știu ei despre mine, când nici eu încă nu mi-am decodificat până la capăt sufletul, caracterul, potențialul. Presupun că lumea știe despre mine că îmi place să zâmbesc, nu știe probabil când în spatele lui se ascunde o tristețe de care mă vindec tot prin zâmbet. Lumea știe că am foarte mulți prieteni și este adevărat, doar că ceea ce nu știe ea, este că având prieteni: de loc, de timp și de mod, niciodată pe toți trei. Lumea ar mai putea ști că îmi place poezia, dar puțini că o și scriu.
-Ești o tânără îndrăgostită de cultura românească! De ce ești atrasă mai mult?-Da, și este o dragoste reciprocă, așa o simt și chiar așa și este… “România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie”. Așa vorbea poetul și scriitorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea despre România noastră. Odată ce simți, trăiești și gândești românește, este absolut firesc cred eu, să te simți acasă dincolo de Prut. În mod special sunt atrasă de o limbă română cu adevărat, vorbită cu adevărat de fiecare în parte (de la țăran, la parlamentar), și de o mai mare solidaritate între oameni. Iată de ce sunt eu atrasă în mod special.
-Există o persoană care este un model de urmat pentru tine?
-Sunt jurnaliști pe care îi admir și de la care poate că aș avea ce să învăț. Dar modele de urmat nu am. Din fragedă copilărie am decis că aleg să fiu originală și așa vreau să rămân, chiar dacă poate nu întotdeauna îmi reușește asta în ochii lumii. Și ce dacă? Cu toții avem șansa în viață de a experimenta un eventual succes. Spor!
-Știu că de fiecare dată când treci Prutul, rămâi impresionată! Ți-ai dori să te stabilești în România?
-Acum mă gândesc tot mai serios și mai profund la aceasta. Și știu că a medita prea mult asupra oricărui lucru în viață, este categoric contraindicat. Dar și prea puțin, tot. Trebuie să găsești întotdeauna linia de mijloc, echilibrul, armonia. Am și de acolo câteva oferte de la câteva posturi de televiziune și radio, mi-ar plăcea să le onorez, deocamdată însă, mai există un șir de activități și responsabilități aici, cărora trebuie să le dau un final tot atât de frumos ca în momentul în care au fost inițiate.
-Recomandă o carte care te-a marcat.
-Bineînțeles că au fost mai multe. Cărțile bune, la fel ca și oamenii buni s-au ținut și se țin lanț. Cert este că cel mai aproape îmi sunt cărțile biografice, jurnalele oamenilor celebri. Recomand ,,Jurnalul Oanei Pelea”. Te învață, te disciplinează, te face să vezi lumea cu ochelarii potriviți.
-Transmite un mesaj tinerilor care vor să vină în media!
-Dar mai vor să vină? Nu obișnuiesc să dau sfaturi (mulți ar spune că aș fi prea tînără și verde pentru așa ceva), și mă gândesc că ar putea să aibă dreptate. Aș putea să sugerez, aș putea să împărtășesc cu ei din concepțiile și experiențele mele deja coapte în această agitată și tumultoasă lume jurnalistică.
Nu zic să te pregătești foarte bine pentru că indiferent dacă știi exact că vei face un anumit gen de jurnalism, s-ar putea ca lucrurile s-o ia razna, pentru că jurnalismul iubește imprevizibilul. Tocmai de aceea, îndemnul meu este ca pentru început să-ți analizezi și să-ți cântărești bine, dar foarte bine capacitățile și forțele proprii, care să-ți permită să îmbrățișezi cu îndrăzneală și hotărâre această meserie. Printre ele neapărat: pasiune, perseverență, muncă și deschidere nu doar în fața reflectoarelor, ci în fața criticii, sub orice formă. Și să nu uiți că Soarele răsare pentru cei ce cred în lumină.
Autor: Mircea MITROFAN
EVERYDAY JOURNALISM.COM
.jpg)
.jpg)